Nirvana este conceptul central al religiei budismului și a unor domenii ale jainismului, brahmanismului și hinduismului, rămânând nedetectabil.
Manual de instrucțiuni
1
În sanscrită, „nirvana” înseamnă atenuare, dispariție și nici primul, nici cel de-al doilea sens nu au o conotație negativă. Nirvana este obiectivul final al oricărei existențe umane, exprimat în încetarea suferinței - dukkha, atașamente - doshas, renașteri - samsara și excluderea din influența „legilor karmei”. Nirvana este împărțită în upadhashesh - stingerea pasiunilor umane și apupadhashesh - încetarea ființei în sine (parinirvana).
2
Nirvana este rezultatul „nobilei căi de opt ori”, care este conținutul principal al învățăturilor lui Buddha: - vederea corectă; - gândirea corectă; - discursul corect; - acțiunile corecte; - modul de viață corect; - atenția corectă; - meditația corectă;
3
Realizarea nirvanei este posibilă numai după o respingere completă a gândurilor, sentimentelor și percepțiilor (nirodha) și o încetare completă a acestor procese. Budismul clasic consideră că acest lucru este posibil numai pentru un călugăr budist sau Buddha însuși.
4
Existența ulterioară a celui care a atins nirvana nu poate fi definită în termeni care ne sunt accesibile, dar poate fi înțeleasă intuitiv prin descrieri negative - cel care a atins nirvana nu poate fi numit: - existent; - inexistent; - simultan existent și inexistent; - inexistent;
5
Prin urmare, nirvana este definită ca: - nu este născută; - nu este produsă; - nu este creată; - nu este conectată, caracterizată doar prin absența atașamentelor, aspirațiilor și iluziilor. Incomparabilitatea nirvana determină indescriptibilitatea sa.
6
Lucrările ulterioare ale susținătorilor Mahayana interpretează nirvana ca: - inexistentă, întrucât nu poate fi distrusă și nu este supusă descompunerii, nu are un motiv aparent și are propria sa natură (nihsvabhava); - inexistentă, deoarece inexistența implică existența existentului și nu este independentă - nu este atât atât, cât și celălalt, deoarece nu are caracteristici reciproc excluzive, adică fundamental nedistinguibilă de la samsara și devine, ca atare, adevărata natură a lucrurilor.